Mukhatar Mai – Dezonorata

Editura Allfa, Bucuresti, 2009

 

Aparută încă din 2006 în Franţa, cartea autobiagrafică a lui Mukhtaran Bibi, pe numele său real, apare şi în România abia în 2009, la 7 ani distanţă de momentul declanșării evenimentelor.

Cartea debutează prezentândune – o pe Mukhtar Mai drept o tânără femeie musulmană, de 28 de ani, care împreună cu familia sa face parte dintr-o castă inferioară dintr - o localitate rurală din Pakistan. Divorţată fiind, aceasta locuieşte împreună cu părinţii si frații săi dedicându-şi majoritatea timpului predării copiilor săraci din localitate învățăturile Coranului.

Drama sa începe în momentul în care fratele său, Shakkur, este acuzat că ar fi încercat să o seducă pe Salma, o femeie dintr-un clan superior. Fiind o zonă cu un caracter profund tradiționalist, în Pakistan, era suficient doar ca o femeie să fie surprinsă vorbind cu un băiat, fără ca acesta să fie logodnicul sau soțul ei, pentru a-și dezonora întreaga familie. Credințele locale susțineau că onoare unui bărbat şi implicit al întregii familii constă în castitatea femeilor. Din acest motiv ele devin ţinta răzbunărilor în conflictele provocate de bărbații. Violarea soției sau fiicei rivalului, reprezentă recompensa absolută în orice dispută. În aceste situații, femeile de cele mai multe ori preferă să nu reclame violul, tocmai pentru a nu risca să fie învinuite de adulter sau de seducerea agresorului.

În cazul lui Mukhtar, reprezentanţii jirga (Tribunalul Tradițional ce înlocuiește de cele mai multe ori Instanțele Judecătorești oficiale și care sunt formate, în general, din bărbații ai castelor superioare din societate) decid ca aceasta să fie violată de un grup de bărbați, pentru a răscumpăra onoarea celeilalte familii. Acestă sentința nu era altceva decât o modalitate de a umilii familia lui Mukhtar.  În acestă societate violurile şi bătăile îndreptate împotriva femeilor sunt armele prin care un clan dominant își păstrează supremația teritorială. Se spera ca prin umilirea lui Mukhtar, printr-un viol colectiv, o vor determina pe aceasta să recurgă la sinucidere – singura alternativă a femeilor ce trec prin astfel de tratamente denigrante.

În pofida acestui lucru Mukhtar consideră ca nu trebuie să se sinucidă, ci dimpotrivă să lupte împotriva agresorilor săi. Lipsită de forţă fizică şi brutalitate, ea dispune de arme precum răbdarea, perseverența, curajul de a povesti unor străini drama  prin care trecea (prin care trec de fapt foarte multe femei musulmane), precum şi dorința de a se educa în spiritul cunoașteri drepturilor constituționale. (drepturi pe care majoritatea femeilor din acestă parte a lumii nu le cunosc, accesul la educație fiindu-le interzis).

Lungul drum pentru adevăr trece prin mai multe greutăți. Astfel autoritățile locale – polițistul satului educat în spiritul legii străvechi, ce apără supremația masculină – profitănd de faptul că Mukhtar este analfabetă şi prin intimidării repetate o determină pe acesta să îşi pună amprenta pe o foaie albă, ce urma să fie umplută ulterior, cu declarații favorabile agresorilor.

Ajutorul şi salvarea lui Mukhtar vin din partea presei locale şi ,mai ales ,internaționale, din partea organizațiilor umanitare şi cele care apără drepturile omului. Acestea sunt cele care fac puternice presiunii  asupra autorităților pentru ca agresorii să fie trimiși în judecată (şi condamnați).

În contextul soluționării cazului, banii primiți din partea reprezentanților guvernamentali ca despăgubire, şi donațiile venite din partea organizațiilor umanitare au fost alocate construirii unei școli pentru fete în satul natal a lui Mukhtar. Aceasta decide să rămână în satul ei şi să învețe alfabetul urmând apoi să contribuie direct la  procesul de școlarizare al fetelor din zonă. Deși îşi propune educarea fetelor, Mukhtar acceptă şi băieți la școala deschisă de ea. În acest fel încearcă să arate faptul că singura cale spre libertatea individuală şi respect este educația.

Experiența traumatizantă prin care trece o ajută pe Mukhtar să conștientizeze efectele negative ale ignoranței şi ale concepțiilor misogine asupra relației dintre femei şi bărbați.

Cartea „Dezonorată” este o biografie cu valoarea unui document psihologic menit să arate unele dintre modurile prin care femeia din societățile tradiționaliste sunt împiedicate să își cunoască drepturile. Alfabetizarea, cunoașterea şi înfruntarea propriilor temeri şi umilințe sunt elementele folosite de autoare pentru a schimba o realitate de prea mult timp neschimbată. Povestea sa a reușit să atragă atenția asupra practicilor inumane la care încă sunt supuse femeile musulmane.