B.C.U.

După doi ani de absenţă totala, astăzi am fost din nou la Biblioteca Centrală Universitară, cunoscută printre studenţi cu denumirea de B.C.U.  Încă din momentul  în care mi-am pus în gând să merg dar, mai ales azi dimineaţă în drum spre sus numita locaţie, am fost cuprinsă de un puternic sentiment de nostalgie.
 Nu au trecut mai mult de cinci ani de la absolvirea facultăţii iar amintirea acelei perioade este extrem de vie, de actuală.  Dincolo de clădirea, de pe Sfântul Ştefan 24,  în care zi de zi am participat la cursuri şi seminarii, la probe de evaluare scrise şi orale, la examene într-un spatiu academic râvnit de alţii şi cu mult depăşit de ceilalţi, vie este şi amintirea lungilor zile petrecute în sălile de lectură de la B.C.U.
Printre studenți  se dezvoltase un sistem de viaţă: nu puteam trăi fără a fi la B.C.U. aproape în fiecare zi. Sala patru de la etajul doi era mereu suprasolicitată, astfel încât cine nu ajungea la deschiderea bibliotecii risca să rămână la coada de așteptare până la eliberarea unui loc...chiar şi câteva ore. Culmea e că şi stăteam.  Așteptam cumințitei , ca şi cum ne-am fi însușit vina de a fi întârziat ..unul după altul ..în linişte...cu foile şi setul de pixuri în mână...Câteodată ne apucam să vorbim între noi însă de cele mai mult ori câte o bibliotecară, usor iritată, ne tăia chiar şi această plăcere. B.C.U. devenise un loc de socializare, de întâlnire, unde, pe lângă faptul că ne urmăream fiecare, după puteri , propriul interes academic, am cunoscut sute de personaje, am cimentat zeci de prietenii şi am schimbat mii de opinii. B.C. U. devenise locul nostru preferat!
Ciudat ar spune unii. Cum? O bibliotecă plină de carţii şi de regulii să fie locul preferat al unor tinerii?
Probabil naivitatea care  încă ne caracteriza la acel moment ne-a făcut să vedem aşa acest loc. Sau poate căldura cu care ne-am simţit îmbrăţişaţi în ciuda regulilor stricte şi de neclintit. Sau poate doar ambiţia de a fi altfel decât sunt alţii...Cine stie?! Cert este că erau nişte vremuri după care o generaţie întreagă tânjeşte.
Azi, am retrăit acele vremuri....chiar şi de una singură....cu foile sub braţ şi pixurile în mână am urcat cu liftul la  aceeasi  Sala patru...miros de cărţi şi o faţă zîmbitoare...O da! Ce bine recunsoc  locul! Totul pare la fel...şi totul este schimbat!  Custode nou,  cititori noi,  atitudini noi.....un moment  între trecut şi prezent! O clipa...