Magda

Magda Ciobanu

„Dupa 4 luni acum sunt foarte bucuroasa pentru ca in sfarsit dupa atata suferita am inceput sa vad rezulatele mult astepate. Mosul mi-a adus cel mai minunat cadou. De ieri in scrisoarea mea de externare nu mai scrie boala in progresie, ci boala in remisie partiala.Am incredere ca in curand voi putea sa citesc mereu  boala in remisie totala.  [....]

Eu privesc increzatoare catre viitor si am credinta ca Bunul Dumnezeu ma va ajuta sa fiu minunea sanatoasa.” scria  Magda Ciobanu în ultima sa Notă publicată pe Facebook în data de 23 decembrie 2010. Plecarea sa dintre noi a venit ca un bumerang: furioasă şi neîndurătoare, rapidă şi injustă, tăcută şi perversă!

Când am început să scriu vroiam să ma răzvrătesc împotriva întregului sistem din România, împotriva indiferenţei oamenilor,  împotriva vieţii că a permis acest lucru trist, poate chiar împotriva lui Dumnezeu....Am revenit pe blogul Magdei şi am citit....şi am plâns...şi iar m-am simţit furioasă şi am vrut, din nou, să mă războiesc cu totul şi cu toţi; am continuat să citesc ...aşa au trecut câteva ora bune..am citit apoi, pentru a treia oară în după-amiaza asta,  „Oscar şi Tanti Roz - Eric-Emmanuel Schmitt”, postat de Magda pe 16.05.2010...M-a ajutat să înţeleg că poate nu e vina nimănui....că poate aşa a fost sa fie...că Magda, poate, a fost curioasă!....

Aş vrea să pot spune că am cunoscut-o personal pe Magda, că am petrecut momente minunate împreună cu diferite ocazii, că am râs şi am plâns împreună pentru lucruri fără importanţă sau pentru chestiuni grave; că am strâns-o în braţe şi i-am simţit căldura şi bunătatea  în modul cel mai concret, material, fizic cu putinţă. Şi totuşi nu pot.

Nu am cunoscut-o pe Magda aşa.

Am făcut cunoştinţă cu ea acolo unde nu credeam că pot întâlni oameni atât de speciali. Am cunoscut-o pe internet, pe Facebook şi mai apoi pe blogul său (http://magdaciobanu.wordpress.com/). Am vorbit de câteva ori prin intermediul e-mailului, însă am aflat cum este Magda citindu-i fiecare postare. Unul câte unul cuvintele, propoziţiile, viziunile asupra subiectului abordat, au conturat portretul Magdei.  Am descoperit o persoană optimistă, curajoasă, îndârjită, încăpăţânată, înţelegătoare, sinceră, cu o capacitate de a iubi oamenii, viaţa şi pe Dumnezeu cu o iubire aproape ireală. Am găsit în ea un model de virtuţi, un punct de sprijin moral unic, un exemplu de urmat! Sinceră să fiu nu cred că boala a făcut-o aşa. Sunt sigură că Magda a făcut parte din acei oameni născuţi speciali! Sunt sigură că ea a fost altfel dintotdeauna: mai bună, mult mai bună decât majoritatea! Decât mine....

Sunt tristă! Sunt tristă pentru părinţii şi familia Magdei. Sunt tristă pentru iubitul ei! Sunt tristă pentru prietenii foarte propiaţi ai Magdei. Sunt tristă pentru tot chinul fizic şi moral prin care a trebuit să treacă în ultimii ani. Sunt tristă pentru tot ceea ce ar fi putut să fie şi nu va fi!

În rest....nimic...tăcere!

Odihneşte – te în pace dragă Magda!


MFGI