
Am râs şi am plâns vizionând acest film, încă foarte târziu faţă de momentul apariţiei sale în 2009. Povestea, realizarea şi conştientizarea unei realităţi faţă de care cei mai mulţi sunt ignoranţi, sunt cutremurătoare.
Este povestea unei femei care undeva la o vârstă extrem de fragedă a încetat să mai fie copil. Este povestea fetiţelor care la un moment dat, mult mai devreme decât ar trebui devin femei. Este povestea acelora, puţine, care reuşesc să supravieţuiască fantasmelor psihice şi chinurilor fizice. Este povestea femeii circumcizate....mutilată ...schingiuită cu bună ştiinţă în virtutea unor credinţe antice şi fără rost. Cu siguranţă explicaţii vrute a fi ştiintifice se pot da cu uşurinţă. Sunt foarte mulţi reprezentanţi ai comunităţilor în care aceste practici sunt o realitate care oferă astfel de explicaţii fără nici o urmă de îndoială.
Totuşi filmul acesta nu oferă nici o explicaţie ci prezintă drama persoanei care întâlneşte realitatea altor opţiuni. Realitatea conştientizării propriei persoane ca individualitate şi nu numai ca parte a societăţii cu care se confundă până la negarea 'eului'. O individualitate la fel de importantă ca şi comunitatea din care face parte, cu bune şi rele, dar mai presus de orice cu dreptul la integritate corporală şi mentală...cu dreptul la un sine unic!
Waris Dirie, o copilă somaleză de 13 ani decide să părăsească comunitatea în care locuieşte familia sa pentru a evita o căsătorie aranjată de către tatăl său cu un bărbat mult mai în vârstă decăt ea. Regizoarea acestui minunat film, Sherry Horman reuşeste să prezente, într-un mod foarte realist, toată această călătorie a personajului principal...este, parcă, o metaforă a durerii ăi suferinţelor prin care este obligată să treacă. Ranile de la picioare par să fie mărturie a acelei dureri mai mari pe care copila – femeie o duce pe umeri... urme ale unei tragedii permanente.
Eroina reuseşte să ajungă în capitala Somaliei. Ajutată de o parte din rude are marea şansă a unui bilet de avion cu destinaţia Marea Briatanie, unde ajunge să lucreze ca menajeră în incinta Ambasadei Somaliei. Vârsta de 18 ani o găseste tot în acest loc, unde reuşeşte, de-a lungul anilor, să se adapteze în ciuda faptului că nimeni nu se purta frumos cu ea. Astfel ajunge ca după 6 ani petrecuţi la Londra tânăra femeie să nu ştie să vorbească limba engleză. În urma unor conflicte armate interne din Somalia, ambasadorul şi familia acestuia părăsesc Ambasada, moment în care şi ea face exact acelaşi lucru. Rătăceşte prin oraş până când reuşeşte să o întâlnească pe Marylin (Sally Hawkins). Nici mai mult nici mai puţin decât o vânzătoare într-un magazin, însă cu foarte multe vise de împlinit. Aceasta îi acordă minimum de ajutor lăsând-o să doarmă o noapte cu ea în cameră şi dându-i adresa unul restaurant că şi o posibilă şansă de anagajare. Woris nu ratează această şansă şi este angajată, ca femeie de serviciu, în respectivul restaurant. În acest mod reuşeşte să strângă ceva bani pentru a putea plăti un pat în aceeasi cameră cu Marylin.
Lucrurile evoluează neasteptat, din momentul în care Woris este observată, într-una din zile de lucru, de către unul dintre cei mai mari fotografi ai Londrei şi ai lumii, Terry Donaldson (Terry Spall). Încetul cu încetul reuşeşte, nu fără peripeţii, chiar şi haioase uneori, să se strecoare în lumea modei până în momentul în care i se oferă posibilitatea de a părăsi ţara pentru a participa la mai multe prezentări de modă şi evenimente de acelaşi fel de mare anvergură.
Între timp lui Woris i se face rău pa stradă iar, prietena sa, Marylin o duce la spital unde medicii îşi dau seama de situaţia în care se află. Aceştia recunosc că nu pot reface ceea ce deja fusese eliminat însă pot îmbunătăţi situaţia astfel încât să nu mai aibe acele dureri aproape insuportabile pe care le avea de 16 ani. După o scurtă incursiune în propriul trecut Woris acceptă oferta doctorului.
Momentul mult asteptat al plecării spre alte destinaţii de succes se transformă într-un coşmar atunci când află că, de fapt, stă în mod ilegal în Marea Britanie şi exista o mare posibilitate de a fii deportată în Somalia. Acest lucru nu se întâmplă, iar autoritatile britanice îi dau totuşi un ultimatul pentru a îşi clarifica situaţia. Cea mai simplă soluţie este aceea de a se căsători cu un britanic. Astfel, acceptă oferta lui Nail (Craig Parkinson) – omul de serviciu din imobilul în care locuieşte împreună cu Marylin – şi realizează o căsătorie legală pentru autorităţi însă de formă în realitate. Nail se îndragosteste de frumoasa Woris însă sentimentul nu este reciproc, motiv pentru care imediat ce tânăra femeie primeşte cetăţenia britanică, cei doi divorţează.
Încercând să găsească fericirea şi pe plan personal – profesional deja era realizată fiind unul dintre cele mai bine cotate modele la nivel internaţional – îşi doreste să se reîntâlnească cu Harold (Anthony Mackie), un tânăr pe care îl cunoscuse într-un club când încă lucra ca femeie de serviciu. Ajunsă în faţa apartamentului acestuia îl întâlneşte pe Harold însoţit de o femeie, şi mai mult decât atât, el nu îşi mai aminteşte numele ei. Woris înţelege gresit situaţia şi preferă să plece, fără a permite clarificarea acesteia, inventând o scuză oarecare.
Probabil ajunsă la o limită personală... sau poate pur şi simplu crezând că aşa trebuie să facă se decide să vorbească despre trecutul ei. În acest fel, participă la o emisiune intitulată 'Ziua care ti-a schimbat viata!', ulterior luând cuvântul în faţa mai marilor lumii pentru conştientizarea existentei acestei probleme şi găsirea de soluţii pentru eradicarea ei. Devine portavoce pentru toate acelea care nu pot să vorbească...
Liya Kebede, interpreta personajului principal Waris Dirie, reuşeşte să prezinte în acelaşi timp, o copilă şi o femeie fragilă, serioasă, îndârjită, chinuită, închisă însă receptivă la nou, visătoare, naivă, conştientă, tristă şi veselă parcă într-un mod atât de uşor şi de natural încât este imposibil să nu observăm cât de realistă este istoria. Reuşeşte să înglobeze într-o singură făptură fiecare femeie în parte... poate, şi în acest fel vom reusi să înţelegem că ceea ce i se întâmplă uneia nu poate să nu lase măcar urme pe fiecare dintre celelalte.Practicile de mutilare a organelor genitale feminine nu au legatură cu nimic. Nici cu religia, nici cu morala sau logica, ştiinţele sau orice altceva. Este un fenomen inuman ce nu mai trebuie să existe...
Filmul în sine este o capodoperă ce trebuie văzută şi revăzută de către toţi, fără excepţie. Este un semnal de alarmă... un semn de exclamare pentru cei ce practică astfel de ritualuri, un semn de întrebare pentru cei care nici macar nu stiu despre existenta lor!
Trebuie văzut! Trebuie dezbătut!
Este povestea lui Waris Dirie!... Este povestea copilui fără copilărie şi a femei fără ... 'feminitate'! Este o rugăminte la implicare!
by MFGI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu